Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, la cap. III „Retrocedarea terenurilor forestiere”, în cadrul art. 26 reglementează formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, păşunilor şi fâneţelor, respectiv:
– obşti de moşneni în devălmăşie;
– obşti răzeşeşti nedivizate;
– composesorate;
– obşti de cumpărare;
– păduri grănicereşti;
– păduri urbariale;
– comune politice;
– cooperative;
– alte comunităţi şi forme asociative cu diferite denumiri.
Aceste forme asociative se reorganizează, în baza Legii nr. 1/2000, în formele asociative iniţiale.
Dispoziţia prevăzută la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 face trimitere, în mod direct, la prevederile Codului Silvic din anul 1910, în care, la cap. V sunt reglementate „Stabilirea dreptului de proprietate al moşnenilor sau răzeşilor cu privire la păduri, poieni, goluri de munte, etc.” şi exploatarea „pădurilor stăpânite de moşneni sau de răzeşi în devălmăşie”.
Pe de altă parte, în titlul referitor la impozitul pe profit, Codul fiscal stabileşte că sunt obligate la plata acestui impozit persoanele juridice.
Persoanele juridice, altele decât agenţii economici, se regăsesc în prevederile art. 14 alin. (2) şi (3), în această categorie intrând organizaţiile non-profit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale care beneficiază de scutiri speciale de la plata impozitului pe profit pentru anumite tipuri de venituri, precum şi de scutiri parţiale de la plata impozitului pe profit, în limita unui plafon valoric al veniturilor realizate.
Obştea de moşneni nu se regăseşte în nici una dintre categoriile de persoane juridice prevăzute la art. 15 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal şi nu îi sunt aplicabile dispoziţiile din Codul fiscal privitoare la impozitul pe profit.
Susţinem această afirmaţie prin faptul că dacă organizaţiile non-profit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale nu distribuie venituri către membrii săi, scopul activităţii economice desfăşurate de către obştea de moşneni este acela de a realiza venituri pe care apoi să le împartă membrilor săi.
Tot Codul fiscal, în titlul referitor la impozitul pe venit, reglementează impozitarea veniturilor obţinute de către persoanele fizice din exploatarea bunurilor proprietate comună.
Astfel, potrivit art. 85, venitul net obţinut din exploatarea bunurilor şi drepturilor de orice fel, deţinute în comun, este considerat ca fiind obţinut de proprietari, uzufructuari sau de alţi deţinători legali, înscrişi într-un document oficial, şi se atribuie proporţional cu cotele părţi pe care aceştia le deţin în acea proprietate sau, în mod egal, în situaţia în care acestea nu se cunosc.
Faţă de aceste dispoziţii legale fiscale şi în raport cu forma sub care este exercitată proprietatea comună, veniturile realizate de către obştile de moşneni se deduc cu cheltuielile deductibile prevăzute în Codul fiscal, stabilindu-se astfel venitul net care se împarte conform cotelor de participaţie, pentru fiecare din membrii obştii, respectivul venit constituind venit net impozabil pentru fiecare dintre moşneni, în conformitate cu impozitarea veniturilor din activităţi independente.
Tot pentru anul 2007, Codul fiscal, reglementând impozitarea veniturilor persoanelor fizice, la art. 42 lit. k) prevede că nu sunt impozabile veniturile din agricultură şi silvicultură, cu excepţia celor prevăzute la art. 71, Cod fiscal.
În atare situaţie, în cazul în care o obşte de moşneni obţine pe lângă veniturile din agricultură şi silvicultură şi venituri din alte surse, la stabilirea veniturilor nete în vederea impozitării obştea urmează a ţine o evidenţă defalcată a cheltuielilor aferente veniturilor realizate din agricultură şi silvicultură, şi a cheltuielilor aferente altor categorii de venituri.
La momentul stabilirii veniturilor nete şi repartizărilor pe moşneni, obştea trebuie să precizez cât din veniturile respective sunt rezultate din activităţi din agricultură şi silvicultură, fiind scutite astfel de impozitul pe venit, şi cât provin din alte activităţi, reprezentând venit net asupra căruia se aplică cota legală de impozit pe venit.
Administrarea şi exploatarea terenurilor forestiere se face în conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislaţia Statului român în perioada 1921 – 1946, în măsura în care nu contravin legislaţiei în vigoare.
Prin hotărâre judecătorească formele asociative de administrare în comun, constituite în condiţiile şi cu respectarea regimului silvic prevăzut de lege, redobândesc calitatea de persoană juridică; hotărârea judecătorească va fi înscrisă într-un registru special ţinut de judecătorie.
Suprafeţele forestiere aflată în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata existenţei lor.
Membrii formelor asociative aflate în devălmăşie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile cote-părţi unor persoane din afara acestora.
Terenurile aparţinând acestor forme asociative nu pot fi înstrăinate în nici un mod, în întregime sau în parte.
În cazul dizolvării acestor forme asociative, proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective.
Veniturile realizate de obşte sunt împărţite membrilor obştii
Leave a Reply