RESURSE NATURALE

Turism Montan / Eco Turism


Muntele este astazi una din principalele destinatii de vacanta, dar el reprezinta chiar mai mult decat atat: muntele este un simbol al spiritualitatii multor popoare, fiind in masura sa satisfaca nevoi socio-culturale complexe.

Zona montana in general se caracterizeza printr-o mare concentrare de resurse turistice. Relieful, ca suport al tuturor componentelor de mediu geografic, reprezinta in acelasi timp si suportul activitatilor turistice: de aceea, el este considerat principala componenta a potentiulului turistic al unei zone. Iar acest lucru este cu atat mai evident in zona montana.

Relieful montan impresioneza prin altitudine, prin forma crestelor si a varfurilor montane, prin pitorescul abrupturilor, prin platourile situate la mari inaltimi, prin existenta unor forme specifice de relief, cum ar fi: relief carstic (de calcare si dolomite, cuprizand chei, defileuri, ponoare, pesteri), relief vulcanic (masive conice impozante, cratere sau cosuri fumegande, platouri de lava), relieful masiv al muntilor inalti, cu creste, piscuri si abrupturi impresionante si spintecat de defileuri etc. Tot relieful montan este cel care ofera vaste domenii schiabile, ce pot fi amenajte pentru practicare sporturilor de iarna. Prezenta lacurilor (glaciare, vulcanice, de baraj natural sau artificial), a izvoarelor, apelor minerale sau termale intregesc valoare peisajului montan si contribuie la atractivitatea turistica. De asemenea, flora si fauna specifice pot determina chiar forme aparte de turism (de cunostere, de vanatoare si pescuit sportiv, stiintific etc), iar crearea de rezervatii naturale in tona montana sporeste atractivitatea acesteia.

Zonele montane sunt si adapost al numeroase asezari umane, pana la inaltimi rezonabile (in Europa, pana la 1500 – 2000 m, dar in Asia, pana la 4000 m), ceea ce determina prezenta a numeroase atractii antropice – castele sau ruine de cetati, situri arheologice de valoare universala, manastiri, temple, muzee, baraje hidrografice, alaturi de traditii si arta populara, foarte bine dezvoltate.

Echiparea montana a pornit de la amenajarea domeniului schiabil, cu partii de diferite grade de dificultate, insotite de instalatii de transport pe cablu. Preocuparile pentru asigurarea celor mai bune conditii pentru cei care practica schiul nu se opresc insa la amenajarea partiilor si echiparea mecanica a versantilor.astfel, pentru a se asigura o calitate cat mai buna a zapezii, precum si o prelingire a sezonului de schi, cele mai multe statiuni sunt dotate cu tancuri de batut zapada sau cu tunuri pentru fabricarea zapezii artificiale. De asemenea, numarul scolilor de schi, cu monitori recutasi adesea din randul fostelor celebritati ale schiului national, este considerabil. Exista scoli de schi pentru fiecare categorie de varsta, precum si pentru practici mai pusin obisnuite: schi acrobatic, snowboarding si altele.

O importanta facilitate oferita turistilor-schiori este „skipass-ul”, folosit de majoritatea acestora, pentru ca el ofera posibilitatea practicarii schiului pe o anumita perioada (o zi, o saptamana etc.), contra unei sume fixe. Pretul acestuia poate inculde cazarea, transportul pe cablu, lectii de schi sau diverse facilitati oferite de statiune sau de un grup de statiuni care exploateaza un domeniu schiabil comun.

Nu sunt omise nici echipamentele de agrement destinate turistilor neschiori, precum si schiorilor, ca activitati „apres-ski”. Astfel, printre dotarile intalnite in statiunile montane amintim: sali de sport, saune, piscine acoperite sau in aer liber, sali de bowling, patinoare artificiale sau naturale, discoteci pentru diferite categorii de varsta, centre de echitatie, baruri diverse etc.

Fiecare statiune ofera si un atractiv program de manifestari cultural-artistice (spectacole, festivaluri, concursuri, cinema, opera), sportive sau de alta natura. Reteaua comerciala este bogata si diversificata, incluzand magazine de artizanat, de suveniruri, de arta, de antichitati, de bijuterii, de echipament sportiv si altele. De asemenea, sunt oferite toate serviciile necesare unui sejur confortabil in statiune (posta, telecomunicatii, spalatorie-calcatorie, asistenta medicala calificata, ghizi-insotitori, inchirieri auto).

Dar faptul ca in ultimii ani, statiunile montane s-au confruntat cu o serie de dificultati legate de lipsa zapezii, de stagnarea pietei sporturilor de iarna (ceea ce a dus la o scadere drastica a gradului de ocupare), le-a determinat sa-si indrepte mai mult eforturile catre oferta de vara, chiar daca aceste activitati sunt mai putin rentabile. Astfel, pe langa echipamentele si activitatile „clasice” de agremet estival – trasee montane, terenuri de sport, piscine, pesteri amenajate pentru vizitare, trasee de alpinism, programe de vanatoare si pescuit, si.au facut aparitia altele noi, raspunzand tendintelor cererii: deltaplanorismul, sporturi nautice, plimbarile, parapanta, plimbarile cu bicicleta pe teren accidentat.


PRINCIPIILE DE ECOTURISM

Aceste principii sunt agreate si promovate de catre Asociația de Ecoturism din România (AER) și au la bază două modele internaționale: Nature and Ecoturism Accreditation Program dezvoltat de catre Asociația de Ecoturism din Australia și Nature’s Best, sistemul de acreditare promovat de către Asociația de Ecoturism din Suedia. Din perspectiva AER, aceste principii trebuie să fie puse în practică atât de cei ce dezvolta produse ecoturistice, cât și de cei ce planifică dezvoltarea unei zone pe bază de ecoturism.

1. Focalizare pe zone naturale

Ecoturismul se axează pe experiența directă și personală în natură, se desfășoara în cadrul naturii și se bazează pe utilizarea ei, respectiv a caracteristicilor geomorfologice, biologice, fizice și culturale ale acesteia. Prin urmare accentul pe zona naturală este esențial în planificarea, dezvoltarea și managementul ecoturismului.

2. Interpretarea produsului ecoturistic

Ecoturismul oferă posibilități de experiențe în natură ce duc la o mai bună înțelegere, apreciere și bucurie de a descoperi și ocroti natura și cultura tradițională locală, atât pentru vizitatori, cât și pentru comunitatea locală. Produsele de ecoturism atrag acei turiști ce doresc să intre în interacțiune cu mediul natural și, în grade variate, doresc lărgirea nivelului de cunoaștere, înțelegere, apreciere și plăcere. Cei ce dezvoltă sau coordonează activități ecoturistice trebuie să ofere un nivel corespunzător de înțelegere a valorilor naturale și culturale ale zonelor vizitate, de obicei prin utilizarea ghizilor calificați în mod corespunzător și oferirea informațiilor corecte atât anterior, cât și în cursul experienței. Nivelul și tipul interpretării se planifică, se proiectează și se oferă în așa fel încât să vină în întâmpinarea intereselor, nevoilor și așteptarilor clientului, cu includerea unei game largi de posibilități de interpretare atât personală cât și non-personală. Totodată, la nivelul destinației și al produselor ecoturistice, este important să se creeze oportunitatea ca membrii comunităților locale să aibă acces la informațiile și interpretarea oferite în cadrul programului ecoturistic dezvoltat în zonă.

3. Principiul durabilității din perspectiva protejării mediului natural

Activitațile de ecoturism și planificarea lor trebuie să ofere cele mai bune practici de turism și planificare din punct de vedere al conservării naturii și dezvoltării durabile. Activitatea de turism trebuie să fie planificată și derulată astfel încât să reducă impactul produs asupra naturii. Produsul ecoturistic se desfășoara și este condus astfel încât să conserve și să pună în valoare mediul natural și cultural în care se desfasoară, prin recunoașterea și aplicarea practicilor caracteristice turismului durabil.

4. Contributie la conservarea naturii

Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la conservarea ariilor naturale. Ecoturismul implică participarea la conservarea ariilor naturale vizitate, oferind modalități constructive pentru bunul management și conservarea acestor arii naturale (ex: oferirea ajutorului financiar în acțiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea deșeurilor lăsate de turiști sau contribuția către organizațiile de conservare).

5. Contribuție constructivă la dezvoltarea comunităților locale

Ecoturismul oferă contribuții durabile privind dezvoltarea comunităților locale. Comunitatea locală de multe ori este parte integrantă a produsului ecoturistic. Beneficiile ecoturismului trebuie să revină în mare parte și comunităților locale. Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri și servicii locale și folosirea facilităților locale. Activitățile de ecoturism și planificare lor trebuie să asigure o reducere a impactului negativ asupra comunității locale vizitate și asupra stilului lor de viață, oferind în același timp contribuții constructive pe termen lung acestor comunități. În consecință, ecoturismul trebuie să pună în evidență și componenta culturală a ariei vizitate și sa contribuie la conservarea acestei componente.

6. Gradul de satisfacere a turiștilor

Ecoturismul răspunde așteptărilor turiștilor. În dezvoltarea produselor ecoturistice trebuie avut în vedere faptul că, în general, potențialii turiști din acest domeniu au un nivel ridicat de educație și de așteptări. Astfel, gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic este esențial, experiența oferită îndeplinind sau chiar depășind gradul de așteptare al turiștilor.

Pajistile alpine lupta impotriva incalzirii globale (un documentar National Geographic)

Ecosistemele pajistilor alpine situate la altitudine mare ar putea sa supravietuiasca viitoarelor schimbari climatice, conchide un nou studiu bazat pe experimente efectuate pe termen lung.

Rezultatul studiului contrasteaza puternic cu unele similare efectuate in America de Nord, care confirma disparitia florei montane americane cauzata de incalzirea globala.
Alte cercetari au demonstrat schimbari majore in componenta florei din statul Minessota, padurile din Alaska si tundra siberiana.
Cu toate acestea, noile date prezinta foarte putine modificari in flora pajistilor alpine din Europa, in ciuda temperaturilor crescute inregistrate in ultimii 13 ani sau a modificarii zonelor pluviometrice.

“Se pare ca unele ecosisteme sunt in mod natural mai rezistente decat ne-am fi asteptat la schimbarile climatice”, declara autorul studiului Philip Grime, ecolog si profesor emerit al Universitatii din Sheffield, Anglia.
Intre anii 1994 – 2006, echipa profesorului Grima a monitorizat o suprafata de 9 metri patrati dintr-o pajiste din Buxton, Anglia.
Rezultatul a fost surprinzator: in ciuda modificarilor simulate prin taierea ierbii, incalzire artificiala si stropire neregulata, cercetatorii au descoperit modificari neinsemnate in compozitia covorului vegetal, precum si in regularitatea cursului de viata al acestuia.
“Fiecare planta are invingatori si invinsi, dar acesta doar la nivel de individ. Ca specie, orice planta tinde sa supravietuiasca cu succes”, conchide profesorul Grime.

Ecosistemul unei pajisti alpine

Pajistile de munte, subalpine si alpine se gasesc la o altitudine de peste 1800m si ajung pana la 2500m. Ele se caracterizeaza printr-un biotop specific cu temperaturi scazute, vanturi puternice si si vietuitoare adaptate la aceste conditii vitrege de viata. Plantele sunt pitice, multe dintre ele taratoare sau cu frunze dispuse in rozeta la suprafata solului. Frunzele sunt acoperite cu ceara, sau cu perisori protectori. Unele plante au frunze suculente. Datorita luminii puternice, in general, florile sunt viu- colorate. Animalele au deobicei, culor inchise, pentru a capta razele solare.

Caracteristici ale biotopului

– solurile : podzolice de tip alpin
– clima: veri scurte si ierni lungi, geroase, cu multa zapada
– temperatura medie anuala in jur de 0 grade Celsius
– percipitatii bogate, vanturi puternice, lumina de intensitate mare

Caracteristici ale biocenozei

– PLANTE ERBACEE: graminee, specii cu flori viu- colorate (cupele, garofita de munte, ghintura, clopoteii, brandusele, floarea de colt)
– ARBUSTI: merisorul de munte, smardarul (arborii lipsesc complet)
– ANIMALE NEVERTEBRATE: insecte, melci
– ANIMALE VERTEBRATE: broasca rosie de munte, tritonul, soparla de munte, vipera, vulturul, acvila de munte, capra neagra


Fondul de vânătoare este o unitate de gospodărire cinegetică. Pot fi constituite pe toate categoriile de teren, indiferent de proprietar, și astfel delimitate încât să asigure o cât mai mare stabilitate vânatului în cuprinsul acestora. Nu pot fi organizate pe suprafețele situate în intravilanul localităților, suprafețele parcurilor naționale și rezervațiilor științifice cu protecție totală, pe durata existenței acestora. Suprafața minimă a unui fond de vânătoare este stabilită de Legea nr. 103/1996.

Pescuit
Pescuit in scop recreativ/sportiv

Dupa cum se stie, pescuitul este activitatea de extragere a resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale, exercitata cu respectarea masurilor pentru protejarea, conservarea si regenerarea resurselor acvatice vii (conform O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura, cu modificarile si completarile ulterioare).

Resursele acvatice vii sunt reprezentate de speciile de pesti si alte vietuitoare acvatice destinate consumului uman, disponibile si accesibile in habitatele piscicole naturale ale Romaniei (conform O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura, cu modificarile si completarile ulterioare).
Ecosistemul acvatic montan este definit ca unitatea de gospodarire a populatiilor piscicole, in principal salmonicole, ce habiteaza in apele de munte ca ecosisteme constituite din raul/paraul cu afluentii sai, sau lacul cu principalele paraie care il alimenteaza. Ecosistemul acvatic constituit pe o apa curgatoare de munte (rau/parau) are o lungime similara cu cea a cursului de apa montan in care habiteaza preponderent salmonidele: pastravul comun, lipanul si lostrita (dupa I.C.A.S.2008).